[RSL]
uerb. tr. ETYM acerbus. DLAT acerbatio (→acerbitas), coacerbare, exacerbare, obacerbare. [FREQ minima 12indicia 0,9/d.c.m. 29-19 Verg] uocabulum scriptis litterariis narrando argumentando aptum, numquam technicis; usibus doctis mediisque, et prosa et uersu docto (heroico carmine).
| Variatio | | indicia | p/d.c.m. subc. |
| operum | argumentalis | 3 | 0,9 |
| narratiua | 9 | 1,8 |
| diachronica | I aec. | 1 | 0,4 |
| I-II ec. | 4 | 1,1 |
| III-V ec. | 7 | 1,4 |
| diaphasica | docta | 5 | 2,4 |
| media | 8 | 0,72 |
| diastratica | litteraria | 12 | 1,2 |
| modus | prosa | 7 | 0,7 |
| uersu | 5 | 2,8 |
¶ in peius mutare — amargar aún más o empeorar, volver más desagradable o doloroso [HYPER mutarea SIM coacerbare] 29-19 Verg Aen 11.407. cum se pauidum contra mea iurgia fingit, artificis scelus, et formidine crimen acerbat. 90-90 Stat Theb 9.302. acerbat uulnera dictis. 395-397 Claud Rap Pros 2.208. Stimulat communis in arma uirginitas crimenque feri raptoris acerbat. → Gloss 2.267.22. δεινοποιῶ 'exacerbare'. 2.399.12. παροξύνω 'irritare'. 2.474.43. χαλεπαίνω 'dure uel aspere agi'.