[RSL] uerb. intr. FORMA cucubire. ETYM onomatopoeietica, fortasse a uocabulo cuculus ad noctuam pertinenti deriuatum; siue minus uerosimiliter a κικυμίς 'ulula' uel a κικκαβίζειν 'uocem ululae imitari'TLL. [FREQ minima 1indicium 0,06/d.c.m.] ¶ edere uocem noctua — ulular la lechuza [HYPER edere uoces aues SIM gemered2, ululare] 121 Suet Prata 161. noctuarum est cuccubire. → Anth 762.40. noctua lucifuga cucubit in tenebris.