[RSL]
uerb. tr. FORMA occiliare Gloss 2.260.57. ETYM occa1. DLAT occillator. [FREQ minima 1indicium 0,06/d.c.m.]
¶ a quamuis origine id quod occare, i. e. glaebas effringere, significauisse ueri simile est, primum ut suggillare apparuit — aunque en un principio debió significar lo mismo que occare 'desterronar', primero apareció como magullar [HYPER uexareb] 254-184 Plaut Amph 183. si merito meo referre studeant gratiam, aliquem hominem allegent qui mihi aduenienti os occillet probe, quoniam bene quae in me fecerunt ingrata ea habui atque inrita.
b glaebas effringere, comminuere uel puluerare — rastrillar, gradar o binar [HYPER rumpere SIM →occare1a] → Gloss 2.260.57. occilio βωλοστροφῶ.